În Biserica Ortodoxă începe, odată cu Duminica Vameșului și a Fariseului – la 28 ianuarie în anul 2018, perioada Triodului. Etimologic, cuvântul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele ‘tria’, trei, și ‘odi’, odă, adică cântare în trei ode/strofe.
„Etimologic privind tria în limba greacă înseamnă trei, odă înseamnă cântare, trei cântări. Denumirea aceasta este dată de Sfântul Teodor Studitul pentru că în perioada Sfântului și Marelui Post, până la Săptămâna Mare, a alcătuit un set complet de tropare, de condace și de icoase numite triode”, după cum a precizat Pr. Lect. Dr. Mihai Marian, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
Numită și perioada prepascală, Triodul precede perioada Penticostarului (opt săptămâni de la Paști) și urmează perioadei celei mai lungi, Octoihul. Astfel, timpul Triodului ține de la Duminica Vameșului și Fariseului și până în Sâmbăta Mare (înainte de Paști), în total 10 săptămâni.
„Această împărțire a anului bisericesc în trei perioade ține cont și de întreita slujire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel Perioada Octoihului scoate în evidență activitatea profetică, didactică sau învățătorească a Mântuitorului Iisus Hristos, Perioada Triodului scoate în evidență slujirea preoțească sau arhierească a Mântuitorului Iisus Hristos centrată pe patima, moartea și jertfirea Sa pentru întreg neamul omenesc, iar apoi Perioada Penticostarului rememorează în conștiința noastră demnitatea împărătească a Mântuitorului, aceea de biruitor al morții și deschizător al Împărăției Celei Veșnice”, a declarat pentru TRINITAS TV PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.
Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.
Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare. Fiecare din aceste săptămâni are o temă proprie, care se reflectă în lecturile din Sfânta Scriptură prescrise în aceste zile la slujbe sau la Sfânta Liturghie.
Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză); Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează:
1. Duminica Ortodoxiei
2. Duminica Sfântului Grigorie Palama
3. Duminica Sfintei Cruci
4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul
5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca
Postul Mare se încheie cu Duminica Floriilor (sau: Intrarea Domnului în Ierusalim), după care începe Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care precede Paștile.
„Perioada Triodului în care vom intra acum este, am putea spune, cea mai frumoasă perioadă pentru că ea ne pregătește într-un fel pentru Sfântul și Marele Post prin primele trei săptămâni de la începutul ei și apoi ne pregătește treptat și temeinic pentru sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Punctul central al Perioadei Triodului este fără îndoială Săptămâna cea Mare, patima și moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această perioadă Biserica ne cheamă la pocăință, la rugăciune, la iertare și ne cheamă în același timp să ne apropiem mai mult de Dumnezeu ca și Dumnezeu să se apropie mai mult de noi”, a mai spus PS Visarion, Episcopul Tulcii.
Triodul este și cartea de cult care cuprinde cântările, citirile și regulile tipiconale din perioada liturgică a Triodului. Denumirea cărții provine de la numărul odelor (cântărilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse în cartea Octoihului și în Minei (ce cuprinde slujbele sfinților din fiecare lună), în Triod acestea nu sunt formate din opt (nouă) ode ci, de regulă, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost făcută de Sfântul Teodor Studitul (†826) și de fratele acestuia Iosif Studitul (†830), care au completat cântările mai vechi ale Sfinților Cosma al Maiumei și Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.
„Cuprinde, cum spuneam, imne de o frumusețe deosebită, între autorii Triodului amintim pe Sf. Teodor Studitul, pe fratele său Iosif Studitul, pe Sfântul Coma Episcopul Maiumei și pe Sf. Andrei Episcopul Cretei de la care ne-a rămas frumos imn de pocăință – Canonul cel Mare, rânduit a se citi în perioada Postului Mare de două ori: în prima săptămână a Postului împărțit în patru stări și apoi în joia din săptămâna a cincea când se citește în întregime”, a mai precizat PS Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.
Evoluția istorică a Triodului
Perioada Triodului s-a dezvoltat în jurul Postului pregătitor pentru Sfintele Paști. În secolul al IV-lea, odată cu uniformizarea datei Paștilor, prin hotărârea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitară a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor și postul Săptămânii Patimilor), ajungându-se la actualul Post al Paștilor, de șapte săptămâni. La Ierusalim, în preajma anului 380, pelerina Egeria amintește chiar de opt săptămâni de post. Tot Ierusalimul este spațiul în care apare și o perioadă de pregătire spirituală liturgică pentru Marele Post și în care ia naștere imnografia Triodului, reprezentată prin Sfinții Andrei Criteanul (†740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb.
În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregătește pentru postire, dar ne și introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameșului și Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea și vinerea nu se postește în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală – adică se postește miercurea și vinerea. După Duminica Înfricoșatei Judecăți, nu se mai mănâncă carne, ci doar ouă, pește și produse lactate.
Perioada Triodului este singura perioadă a anului liturgic în care se oficiază toate cele trei Sfinte Liturghii ale Bisericii Răsăritene.
„Începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului ascultăm la Utrenie o cântare foarte frumoasă: Ușile pocăinței deschide-le mie.. În prima săptămână a Sfântului și Marelui Post observăm Canonul Sfântului Andrei Criteanul. Specifică în perioada Triodului este Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”, a mai spus Pr. Lect. Dr. Mihai Marian.
Referitor la această perioadă în sinaxarul din Triod se spune:
„Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi și Triodul. Triodul a fost întocmit cu înțelepciune și în chipul cel mai bun și cum se cuvenea de mulți dintre Sfinții și purtătorii de Dumnezeu Părinții noștri, făcători de cântări, insuflați fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toți Părinții, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta și începătoarea de viață Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cântările ce se cântă în marea și sfânta Săptămână a Patimilor Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui, și alți Părinți, dar mai mult decât alții Teodor Studitul și Iosif Studitul, au alcătuit, cu aceeași râvnă ca și Cosma, cântări pentru celelalte săptămâni ale sfântului și marelui post al patruzecimii. Cântările lor au fost introduse în cult mai întâi în Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit și au cadențat odele și celelalte cântări ale Triodului, adunând și alegând acestea din Sfinții Părinți. Așadar, pentru că duminica se socotește cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socotește întâia, a opta și cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus luni cântarea întâi, marți cântarea a doua, miercuri cântarea a treia, joi cântarea a patra, vineri cântarea a cincea, sâmbătă cântarea a șasea, a șaptea și celelalte două, a opta și a noua; acestea, pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot așa a făcut și dumnezeiescul Cosma la canonul din Marca Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări: cântarea a șasea, a șaptea, a opta și a noua. Mai târziu, preaînțeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episcopul Idruntului, să-i facă acest canon deplin.
Cartea aceasta se numește pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are și canoane depline. După unele păreri, și-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum s-a spus, canoanele din săptămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când Sfinții noștri Părinți au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu față de noi: ca să ne amintească tuturor că am fost plăsmuiți de El; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungați din desfătarea paradisului; că am fost izgoniți din pricina zavistiei șarpelui și vrăjmașului, începătorul răutății, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtați de la bunătățile raiului și am ajuns să fim conduși de diavol; că Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul, prin milostivirea milei Sale, a plecat cerurile și S-a pogorât, a locuit în Fecioară și S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin viețuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele și prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat și S-a suit iarăși la cer; că a trimis pe Sfântul Duh Sfinților Lui Ucenici și Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu desăvârșit, a fost predicat de ei pretutindenea; că și dumnezeieștii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în același timp au adunat, prin predica lor, pe toți sfinții de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Acesta a și fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse s-a arătat care este scopul Triodului.
Sursa: basilica.ro
